Well... my new address from now on is across the street at this new place.

Am amnezie selectiva

"Cand alerg un ceas pe covorul meu rulant am impresia ca sunt o metafora.

Lumea crede ca, imbatranind, devii mai dur; da' de unde: te indragostesti in fiecare zi de o privire aruncata, de sunetul unui rset cristalin, care iti face inima sa tresara ca desteptata de o amintire. Numai ca te stapanesti, fiindca stii unde duc toate astea. In cele din urma, inteleg fraza lui Rousseau: Nu esti fericit decat inainte de a fi fericit; dupa ai, un puhoi de belele!

Solitudinea este consecinta logica a individualismului. Egoismul nostru economic a devenit un mod de viata. Cum sa stralucesti intr-o conversatie omeneasca, fata in fata cu cineva, cand esti obisnuit sa dai un raspuns in scris, care iti ia un sfert de ora? Virtualul este refugiul nostru, in care ne adapostim de real.

Imi petrec zilele incercand sa o uit pe Claire. Este o ocupatie cu norma intreaga. Dimineata, cand ma scol, stiu ca aceasta imi va fi indeletnicirea pana la caderea serii. Am o noua meserie: uituc de Claire. Atunci cand stii de ce iubesti pe cineva, inseamna ca nu-l iubesti.

Barbatii se afla intotdeauna intre o fosta si o viitoare tipa, fiindca prezentul nu-i intereseaza. Prefera sa navigheze intre nostalgie si speranta, intre pierdere si fantasma. Suntem prinsi intotdeauna intre doua absente.

Femeile vor sa-si transforme amantii in soti, ceea ce e tot una cu a-i castra. Nici barbatii nu-s mai breji: isi transforma amantele in femei de casa, vampele in mama de familie. De frica sa nu sufere din dragoste, si barbatii si femeile cauta, in mod inconstient, s-o transforme in plictiseala. Se zice ca, intr-un cuplu, exista totdeauna unul care sufera si unul care se plictiseste: cred ca e mai bine sa fii cel ce sufera, pentru ca nu te plictisesti, in timp ce acela care se plictiseste are parte si de suferinta.

Claire, nimeni n-o sa stie vreodata cat de greu mi-a fost simplul fapt de a NU-TI TELEFONA. Sa te lasi de iubit e chiar mai rau decat sa te lasi de baut si droguri. Totusi, eu nu caut fericirea, ci numai o armonie intretaiata de extazuri.

Celibatarii traiesac in mod primejdios: daca, acum, as crapa pe loc, cine si-ar da seama? Peste un an, cadavrul meu ar fi descoperit sub un teanc de reviste vechi... Data decesului n-ari fi stabilita cu ajutorul Carbonului 14, ci dupa numarul revistei FHM.

A fi indragostit inseamna a fi uimit. Cand uimirea dispare, s-a zis. In dragoste, exista 90% curiozitate, plus 10% frica de a nu muri abandonat ca un cacat uscat.

Pentru ca oamenii sa se indragosteasca de tine nu sunt o mie si o suta de metode: trebuie sa te faci ca ti se rupe complet de ei. Stratagema infailibila. Si barbatii, si femeile sunt la fel: se innebunesc dupa cei carora li se rupe de ei. Asta-i dragostea: s-o faci pe acea persoan, pe care o doresti cel mai mult din lume, sa creada ca te lasa rece. Dragostea inseamna sa jocu comedia indiferentei, sa-ti ascunzi bataile inimii, sa spui invers decat ceea ce simti. Dragostea este, in mod fundamental o escrocherie.

As vrea sa va previn ca sotii nu se impart in fideli si fustangii. Cele doua categorii de barbati sunt urmatoarele: aia care le inseala fara sa le spuna si aia care le inseala si le spun. Fidelitatea nu e posibila, mai ales vara *I should know:))* Never explain, never complain!

Se spune adesea ca, pt femei, frumusetea este intocmai ca puterea pentru barbati. Nu se spune ca un chip dragut este si o bariera. Frumusetea ii atrage pe cretinii vulgari si urati si ii sperie pe timizii inteligenti si tandri. De-aia fetele frumoase sunt intotdeauna cu niste boi.

Visez sa devin un bumerang. Un tip care il lansezi si se intoarce drept in gura ta!

De la o anumita cantitate de alcool, toata lumea este dezirabila, inclusiv un taburet.

Faptul ca formulezi corect problema nu te ajuta sa o rezolvi. Luciditatea nu te apara de adevar. Faptul ca teoretizam nenorocirea nu o impiedica sa se intample. Faptul ca stii de ce esti trist te face mi putin tampit, dar nu mai putin trist. Ne credem geniali pentru ca stim ca nu suntem deloc. Nicicand n-a mai existat o alta generatie atat de mandra sa-si denunte propria tampenie, sa-si laude esecurile si vanitatea, fiind atat de multumita de sine. Cultul luciditatii duce la neputinta, este o inteligenta inutila. Nicicand n-a rabdat pamantul o tinerime atat de resemnata. Eu imi petrec timpul teoretizand-mi dezastrele. Si dce folos ca-mi cunosc neputinta? Luciditatea nu ma schimba.

Succesul nu e decat un esec ratat, deci oricum ai da-o, tot ratat esti.

Tampitilor le place sa fie flatati, inteligentilor le place sa fie criticati.

Am gasit solutia pentru a trai in societate, atunci cand esti miop: sa zambesti tot timpul. Ai un aer de tampit, dar cel putin nu-ti faci dusmani.

Realizarea fantasmelor inseamna uciderea sperantei. Dar trebuie sa pastrezi ceva fantasme neimplinite, pentru ca sa nu ajungi satul si blazat. Sa ne binecuvantam poftele nesatisfacute, sa ne indragim visele inaccesibile: dorinta ne pastreaza in viata.

A insela cu ochii e cel mai agreabil mod de a fi credincios.

Ca sa obtineti puterea, faceti in asa fel, incat sa fiti crezuti slabi.

Toate nenorocirile ni se trag de la faptul ca refuzam sa ne repetam. Ca si cum ar exista mai multe adevaruri.

In iubire, e ca in montagme russes: la inceput urci, apoi brusc, cobori, dupa aia urci din nou, cobori din nou si, la urma, vomiti pe tine si pe celalalt!

Daca nimeni nu apartine nimanui, atunci nimeni nu are grija de nimeni si fiecare va fi pentru sine, in vecii vecilor!"

Care dintre noi doi l-a nascocit pe celalalt?

"Luc stia ce-l incanta intr-o intalnire: coincidentele fericite, bucuria de a intra prin efractie intr-o viata, dereglarea timpului, nepasarea fata de rezultat, care rezultat nu este decat o etapa printre alte momente incantatoare. In seductie exista ceva ce tine de har, de darul acordat: inainte de a fi iubit de cineva, esti mai intai preferat, indiferent de ce merite ai printr-o electiune arbitrara. In coliziunea fortuita dintre doua fiinte, adevarata fericire vine de la ce nu te astepti: atunci doza de surpriza produsa de contactul dintre ele depaseste orice asteptare si le poarta spre un altundeva pe care nu si l-au inchipuit."

"O persoana ne place pana ce detectam in ea un detaliu care ne stanjeneste. si sfarsim prin a nu mai vedea decat acest detaliu, intrebandu-se cum de nu ne-a izbit asta mai de mult. Examinarea asta il dezgusta. Ce-ar fi daca si ea l-ar fi decorticat cu aceeasi minutiozitate? Si la el erau lucruri de criticat. Trebuia sa o ia asa cum era. Dar fara sa vrea, o examina din nou. Nu voia sa faca parte dintre cei picati la examenul iubirii."

"Iubirea procedeaza precum credinta: prin convertire. Confera gusturilor unui individ o putere de lege. Sa te indragoestesti? Oare cati sunt cei care au vocatia iubirii asa cum ar vre-o pe cea a bricolajului sau aplinismului? Pe acestia nu-i seduci, se napustesc ei asupra ta, au multa afectiune de daruit. N-o sa fii niciodata decat pretextul inflacararii lor: rolul acesta, unii l-au jucat inaintea ta, iar altii il vor juca dupa tine. Putin le pasa ce esti sau ce simti."

"In mainile amantilor, telefonul este o arma redutabila. Cum sa nu abuzezi de ea? Telefonul a inlocuit aparitiile, vocile ceresti, este prin excelenta instrumentul zeului modern numit Hazard. Dar telefonul ucidea cuvintele, mima o proximitate pe care o dezmintea imediat. sa repeti de doua trei ori acelasi juramant fara ca gura sa sarute sau ca bratele sa te cuprinda in ele, inseamna sa transformi vorbirea in rutina. Erau nevoiti sa ia acele firicele de glas drept corpul intreg: relatia dintre ei, suspendata de niste rasulfari, risca sa se extenueze, din lipsa de substanta. Telefonul devenea calea ocolita a unei vesnice dezamagiri. Visezi la un chip si chipul acela te pedepseste sa te gandesti la el si atat."

"Exista anumite fiinte sortite conditiei de surogat, de ciorne pe care le tolerezi. Chrystele era pentru Luc copia degradata a unei femei pe care n-o cunostea, dar o astepta."

"Luc incerca mereu sa circumscrie cu exactitate ce anume ii displace la Chrystele. Intr-o zi, a crezut ca a gasit ce anume. Apropo de un conflict repede rezolvat, ea ii spusese:
- Dupa furtuna, vine si vreme buna!
Fraza asta il cufundase intr-un abis. dupa furtuna, vine si vreme buna! Ea o enuntase cu o asemenea convingere, de parca era vorba de un adevar fundamental! In aceste cateva cuvinte, se afla o enigma. Iar enigma purta un nume: prostia! Da, era proasta, si asa trebuia sa fie: astfel se explica totul. Luc s-a agatat de aceasta idee, s-a delectat cu ea. Prostia poate foarte bine sa ia toate mastile inteligentei, nelinistea acesteia, curiozitatea ei furtiva, interogatiile ei, si totusi sa nu se transforme in inteligenta, sa ramana proasta. Dat prostia mai este si o atractie care se ataseaza de fiinte si le doteaza cu o tulburatoare profunzime. Idioteniei, o femeie atragatoare ii confera aproape ambiguitatea unei opere de arta. In prostie iti trebuie o constanta, o incapatanare aproape supraomeneasca. chiar si cel mai obtuz creier are bufeuri de inteligenta, fie si numai din motive de igiena."

"Fiecare dintre noi are doua chipuri, un chip obisnuit, obosit si un chi imparatesc, luminos, fiecare dintre noi este allternativ un astru stralucitor au o stea moarta. Trebui mult timp sa recunosti frumusetea inceputurilor, trebuie sa le fi trait si uitat xaxu numai ele ii tin pe amanti cu sufletul la gura si ii indeamna sa traiasca sub marea lumina a noului."

Nu poti intra in contact cu literatura lui Bruckner fara a deveni imediat constient de interesul acestuia in exploatarea zonelor intunecate ale psihologiei umane, ale sexualitatii paroxistice si maladive, ale depresiei si psihozei. Tema este conflictul dintre iubirea ca expresie a valorii umane si egoismul dorintei de posesiune, exprimata crud si pulsionr. Generatia noua eliberata sexual, are de luptat cu o nevroza generalizata ce vine din distrugerea conceptiilor traditionale despre dragoste si inlocuirea acestora cu un cortegiu intreg de experimente, bogate in satisfactii momentane, dar care distrug emotional si fizic. Protagonistii romanului sunt macinati de dorinta de a fi iubiti, fiecare, pentru meritele proprii. Dorinta de realizare personala ii devoreaza. Intre dependenta si dezabuzare, vioiul Gabriel si interiorizatul Luc nu vor gasi in relatiile lor cu Julia si Chrystele, ce ajung pana la urma de nesuportat, nici un principiu generator a; identitatiii de care au atata nevoie. Gabriel cauta salvarea in escapade erotice, dar eliberarea orgiastica, extrem de dezamagitoare, ajunge curand sa capete contururi grotesti. Luc se lanseaza intr-o relatie submisiva cu maestrul Castelanne, un compozitor pe care-l admira, dar care se dovedeste a fi egoist si fals, un receptacul gaunos pentru adoratia celorlalti. Pentru a completa simetria acestei povesti moralizatoare, viata il va aduce pe Gabriel in locul lui Luc si pe Luc in locul lui Gabriel, atragand atentia asupra faptului ca, privite de sus, de dincolo de orgoliile marunte, existentele lor sunt atat de banale incat pot deveni cu usurinta intersanjabile.