Care dintre noi doi l-a nascocit pe celalalt?

"Luc stia ce-l incanta intr-o intalnire: coincidentele fericite, bucuria de a intra prin efractie intr-o viata, dereglarea timpului, nepasarea fata de rezultat, care rezultat nu este decat o etapa printre alte momente incantatoare. In seductie exista ceva ce tine de har, de darul acordat: inainte de a fi iubit de cineva, esti mai intai preferat, indiferent de ce merite ai printr-o electiune arbitrara. In coliziunea fortuita dintre doua fiinte, adevarata fericire vine de la ce nu te astepti: atunci doza de surpriza produsa de contactul dintre ele depaseste orice asteptare si le poarta spre un altundeva pe care nu si l-au inchipuit."

"O persoana ne place pana ce detectam in ea un detaliu care ne stanjeneste. si sfarsim prin a nu mai vedea decat acest detaliu, intrebandu-se cum de nu ne-a izbit asta mai de mult. Examinarea asta il dezgusta. Ce-ar fi daca si ea l-ar fi decorticat cu aceeasi minutiozitate? Si la el erau lucruri de criticat. Trebuia sa o ia asa cum era. Dar fara sa vrea, o examina din nou. Nu voia sa faca parte dintre cei picati la examenul iubirii."

"Iubirea procedeaza precum credinta: prin convertire. Confera gusturilor unui individ o putere de lege. Sa te indragoestesti? Oare cati sunt cei care au vocatia iubirii asa cum ar vre-o pe cea a bricolajului sau aplinismului? Pe acestia nu-i seduci, se napustesc ei asupra ta, au multa afectiune de daruit. N-o sa fii niciodata decat pretextul inflacararii lor: rolul acesta, unii l-au jucat inaintea ta, iar altii il vor juca dupa tine. Putin le pasa ce esti sau ce simti."

"In mainile amantilor, telefonul este o arma redutabila. Cum sa nu abuzezi de ea? Telefonul a inlocuit aparitiile, vocile ceresti, este prin excelenta instrumentul zeului modern numit Hazard. Dar telefonul ucidea cuvintele, mima o proximitate pe care o dezmintea imediat. sa repeti de doua trei ori acelasi juramant fara ca gura sa sarute sau ca bratele sa te cuprinda in ele, inseamna sa transformi vorbirea in rutina. Erau nevoiti sa ia acele firicele de glas drept corpul intreg: relatia dintre ei, suspendata de niste rasulfari, risca sa se extenueze, din lipsa de substanta. Telefonul devenea calea ocolita a unei vesnice dezamagiri. Visezi la un chip si chipul acela te pedepseste sa te gandesti la el si atat."

"Exista anumite fiinte sortite conditiei de surogat, de ciorne pe care le tolerezi. Chrystele era pentru Luc copia degradata a unei femei pe care n-o cunostea, dar o astepta."

"Luc incerca mereu sa circumscrie cu exactitate ce anume ii displace la Chrystele. Intr-o zi, a crezut ca a gasit ce anume. Apropo de un conflict repede rezolvat, ea ii spusese:
- Dupa furtuna, vine si vreme buna!
Fraza asta il cufundase intr-un abis. dupa furtuna, vine si vreme buna! Ea o enuntase cu o asemenea convingere, de parca era vorba de un adevar fundamental! In aceste cateva cuvinte, se afla o enigma. Iar enigma purta un nume: prostia! Da, era proasta, si asa trebuia sa fie: astfel se explica totul. Luc s-a agatat de aceasta idee, s-a delectat cu ea. Prostia poate foarte bine sa ia toate mastile inteligentei, nelinistea acesteia, curiozitatea ei furtiva, interogatiile ei, si totusi sa nu se transforme in inteligenta, sa ramana proasta. Dat prostia mai este si o atractie care se ataseaza de fiinte si le doteaza cu o tulburatoare profunzime. Idioteniei, o femeie atragatoare ii confera aproape ambiguitatea unei opere de arta. In prostie iti trebuie o constanta, o incapatanare aproape supraomeneasca. chiar si cel mai obtuz creier are bufeuri de inteligenta, fie si numai din motive de igiena."

"Fiecare dintre noi are doua chipuri, un chip obisnuit, obosit si un chi imparatesc, luminos, fiecare dintre noi este allternativ un astru stralucitor au o stea moarta. Trebui mult timp sa recunosti frumusetea inceputurilor, trebuie sa le fi trait si uitat xaxu numai ele ii tin pe amanti cu sufletul la gura si ii indeamna sa traiasca sub marea lumina a noului."

Nu poti intra in contact cu literatura lui Bruckner fara a deveni imediat constient de interesul acestuia in exploatarea zonelor intunecate ale psihologiei umane, ale sexualitatii paroxistice si maladive, ale depresiei si psihozei. Tema este conflictul dintre iubirea ca expresie a valorii umane si egoismul dorintei de posesiune, exprimata crud si pulsionr. Generatia noua eliberata sexual, are de luptat cu o nevroza generalizata ce vine din distrugerea conceptiilor traditionale despre dragoste si inlocuirea acestora cu un cortegiu intreg de experimente, bogate in satisfactii momentane, dar care distrug emotional si fizic. Protagonistii romanului sunt macinati de dorinta de a fi iubiti, fiecare, pentru meritele proprii. Dorinta de realizare personala ii devoreaza. Intre dependenta si dezabuzare, vioiul Gabriel si interiorizatul Luc nu vor gasi in relatiile lor cu Julia si Chrystele, ce ajung pana la urma de nesuportat, nici un principiu generator a; identitatiii de care au atata nevoie. Gabriel cauta salvarea in escapade erotice, dar eliberarea orgiastica, extrem de dezamagitoare, ajunge curand sa capete contururi grotesti. Luc se lanseaza intr-o relatie submisiva cu maestrul Castelanne, un compozitor pe care-l admira, dar care se dovedeste a fi egoist si fals, un receptacul gaunos pentru adoratia celorlalti. Pentru a completa simetria acestei povesti moralizatoare, viata il va aduce pe Gabriel in locul lui Luc si pe Luc in locul lui Gabriel, atragand atentia asupra faptului ca, privite de sus, de dincolo de orgoliile marunte, existentele lor sunt atat de banale incat pot deveni cu usurinta intersanjabile.