"La inceput a fost mitul. Asa cum zeul suprem crea in sufletele indienilor, grecilor si germanilor si nazuia la Expresie, tot asa isi repeta creatia zilnic, in fiecare suflet de copil. Nu stiam inca numele locurilor, muntilor si paraielor patriei. dar vedeam intinderea albastru- verzuie a lacului, punctata cu luminite, intinzandu-se in soare, si in juru-i coroana compacta a muntilor, iar pe crestetele lor cele mai inalte, fasiile albe de zapada, firele subtiri ale cascadelor, si la poalele lor luminoase pasuni piezise, cu pomi roditori, colibe si turme cenusii. Si fiindca sarmaneul meu suflet plapand si gol se afla intr-o linistita asteptare, spiritele locuitorilor si ale muntilor isi intipareau in el faptele frumoase si indraznete.
[...] Voiam sa le amintesc oamenilor ca insesi cantecele poetilor si visele noptilor noastre si de asemenea vanturile, marile, norii calatori si furtunile sunt simboluri si purtatori ai melancoliei, care-si odihnesc aripile intre cer si pamant si al caror scop este de a ne face sa dobandim constiinta neindoielnica despre dreptul de cetatean si despre nemurirea oricarui traitor. Samburele cel mai dinlauntru al fiecarei fiinte poarta certitudinea acestui drept, este copilul lui dumnezeu si se odihneste fara teama in sanul vesniciei. dar tot ce este rau, bolnav, corupt si pe care-l purtam in noi se opune si credea in moarte. Ci eu voiam de asemenea sa-i invat pe oameni sa gaseasca in iubirea frateasca a naturii izvoarele bucuriei si curentii vietii; voiam sa predic arta de a privi, de a se plimba si de a se bucura, placerea pentru cele prezente. Voiam sa las sa le vorbeasca muntii, marile si insulele verzi intr-o limba ademenitoare si puternica, si voiam sa-i constrang pe oameni sa vada ce nemasurat de multipla si activa viata infloreste si izvoraste zilnic in afara caselor lor. Voiam sa fac ca ei sa se rusineze ca stiu mai multe despre razboiaele straine, despre moda, barfa, literatura si arte, decat despre primavara care isi dezlantuie avanturile sale in afara oraselor.
[...] Iar in sertat stau inceputurile marii mele poezii, "Opera vietii mele" as putea sa spun. Asta suna prea patetic si nu o spun cu drag, cacitrebuie sa recunosc ca urmarea si desavarsirea sa are putini sorti de izbanda. Poate va veni timpul cand voi incepe din nou,voi continua si o voi desavarsi; atunci dorul meu din tinerete va fi fost indreptatit si voi fi fost totusi un poet. "