"Lumea era atat de noua, incat multe lucruri nici nu aveau inca nume, iar pentru a le deosebi trebuia sa le arati cu degetul. Totul parea inscris intr-un cerc izolat de restul lumii, un spatiu alcatuit din insingurare si uitare, ferit de prefacerile datorate vremii si ocolit de lumea pasarilor."

Actiunea, derulata pe o perioada de peste o suta de ani se petrece- in intregime- intr-o aşezare ,Macondo,care la inceputul romanului cuprinde doar cateva case pentru a se dezvolta in decursul anilor, dar concentrandu-se mereu în jurul locuintei familiei Buendia, membrii ei fiind primii locatari si intemeietori,nucleul tuturor evenimentelor si de multe ori cauza lor. Axul in jurul caruia se rotesc personajele este Ursula mama care conduce gospodaria cu o mana de fier, care isi vede sotul,copii,nepotii si stranepoţii trecând prin nenumarate intamplari si care isi pastreaza increderea in ordinea lucrurilor, in vorbele batranilor care o calauzesc si o ajuta sa supravietuiasca peste o suta de ani. Ea este cea care va veghea asupra conduitei fetelor din familie, ea le va invata cum sa intretina gospodaria si ea stie-cu leacurile din strabuni sa vindece si cele mai cumplite boli care se abat asupra lor,dar cu o filozofie calma stie si să lase lucrurile sa se desfasoare de la sine cand simte ca ea nu poate schimba nimic. Celelalte femei,Pilar Ternera- ghicitoarea –si apoi femeile din familie care generatie dupa generatie primesc numele de Rebeca,Remedios,Amaranta, se lasa stapanite de simturi,sunt pasionate fie in iubire, fie în ura lor,au o evoluţie meteorica in roman si poate numai Fernanda reuseste sa pastreze intr-un fel traditiile in casa coplesita de sosirea neincetată a familiei si prietenilor care pleaca si se intorc, mereu mai multi si tulburatori.

"Pietro Crespi epuiza intreaga gama de rugaminti si implorari. Ajunsese pana la umilirile cle mai grele si mai de necrezut. Planse o dupa-amiaza intreaga in bratele Ursulei, care si-ar fi dat si sufletul ca sa-l poata consola. In anumite seri ploioase, era vazut dand tarcoale casei, cu o umbrela de matase, incercand sa descopere putina lumina in odaia Amarantei. Nicicand nu fusese mai chipes decat pe vcremea aceea. Intr-o noapte, incepu sa cante. Macondo se trezi intr-un fel de stpoare, transportat in al saptelea cer de o ghitara care nu merita sa apartina lumii acesteia si de un glas plin de atata iubire inc at nu puteai crede ca are pereche pe pamant. Pietro Crespi vazu atinci aparand lumina la toate ferestrele din sat afara de aceea a Amarantei. In doi noiembrie, de ziua mortilor, fratele sau deschise pravalia si gasi toate lampile aprinse, cutiutele muzicale deschise, toate pendulele oprite la aceeasi ora,devenita eterna, si in mijlocul acestui concert lipsit de armonie, il descoperi pe Pietri Crespi in biroul din fundul magazinului, cu vinele taiate cu un bricci, cu ambele maini intr-un lighean de smirna. Amaranta nu iesi de la ea din odaie, iar Ursulei nu-i mai pasa deloc de ea. Intr-o dupa amiaza, Amaranta intra in bucatarie si-si baga mana in jarul cuptorului, pana cand durerile fura atat de mari incat nu mai simti nimic decat duhoarea carnii fripte. a fost un leac salbatic impotriva remuscarilor. Dupa o vreme, singura urma vizibila a acestei tragedii era bandajul de crep negru pe care si-l infasura in jurul mainii arse si pe care avea sa-l poarte pana la moarte."

De fiecare data Jose Arcadio Buendia e cuprins de febra noului,are planuri si se inchide in camera lui, lucrand cu tenacitate si incapatanare pana reuseste sa realizeze ceea ce isi pune in gsnd. Dintre barbatii familiei care si ei in decursul generatiilor isi repeta numele-Aureliano,Jose Arcadio si apoi Jose Arcadio cel tacut si Jose Arcadio al doilea si Aureliano al doilea-Aureliano are o traiectorie fantastica-devine un luptător curajos si apreciat,devine erou national e aclamat si urmat pretuntindeni,dar razboiul ia sfarsit si Aureliano se intoarce la casa in care incepe sa faca pestisori de aur si refuza orice semn de apreciere care multi ani inca dupa aceea ,natiunea si presedintele vor sa ii transmita.
Asupra satului se abat nenumarate evenimente- se introduce cale ferata,apar cautatori de ocazii de imbogatire care cresc banane cum nu sunt in alta parte a lumii,incep apoi ploile care dureaza patru ani,unsprezece luni şi doua zile si transforma totul in canale pline de apa murdară,noroi şi hoituri plutitoare. Iar dupa ploaie urmeaza o perioada nesfarsita de seceta si oamenii incep sa moara in numar tot mai mare si satul ,dupa ani indelugati de efervescenta devine din nou aproape pustiu,lipsit de vlaga si rupt total de restul lumii . Ceea ce ramane este amintirea de nesters a oamenilor extraordinari care au alcatuit familia Buendia,a eroului Aureliano care a condus 32 de razboaie,a lui Jose Arcadio si a femeilor care au impanzit satul cu copii iesitidin comun,sfarsind cu ultimul nascut la care se observă coada de purcel- simbol al imperecherii intre neamuri – de care se temea atat de mult Ursula. O lume intreaga evolueaza ametitor si revine apoi ca intr-un cerc vicios la punctual de pornire.

"Au continuat sa traiasca astfel intr-o lume fugara, deocamndata tntuita in cuvinte, dar care n-avea sa intarzie sa le scape fara intoarcere de indata ce vor fi uitat insusi intelesul scrierii."

"... tot ce vedea scris acolo era dintotdeauna si avea sa ramana pe vecie nerepetat, caci semintiilor osandite la un veac de singuratate nu le era data o a doua sansa pe pamant."