Intr-un anumit punct de pe traseu, "viata fericita" a devenit o linie de sosire imaginata in departare, care poate fi atinsa doar prin eforturi nebunesti si vointa de fier. Ca niste hamsteri care deapana de zor din labute in roata din cusca, indopati cu cafeina,iata-ne gonind, nadusing, facand sacrificii si intrand in panica. Poate ca pierdem niscaiva kg, dar greata de noi insine e tot acolo. In ciuda tuturor succeselor exterioare, par sa se accentueze sentimentul de insuficienta din interior si ranjetele dispretuitoare ale vecinilor.Mancati tortul, beti vinul, tolaniti-va in hamac si numarati stelele impreuna cu puicuta/tipul agatata/agatat pe plaja, dar nu incercati sa inghesuiti toate astea intr-un "concediu". Trebuie sa practicam arta hedonismului daca vrem sa ajungem maestrii.Conform celor mai multe definitii, hedonismul este stilul de viata in care placerea si fericirea reprezinta scopul suprem. Hedonist este cel care, mai presus de orice, cauta placerea si ocoleste suferinta. Si, nu se stie cum, aceasta premisa ajuns sa fie rastalmacita si pervertita de diversi refulati, incat acum are conotatii negative.
Placerea este buna. Raiul a fost un loc amuzant. O fi rau sa faci excese,nu zic, dar sa te lipsesti singur de cele bune e de-a dreptul stupid.